La noi, cine unifică desparte,
Şi cine-ar trebui s-aducă viaţă
Aduce-n toate felurile moarte
Şi falşi profeţi care ne mint în faţă.
Ipocrizia circulă în voie,
Prin toate straturile sociale,
E când exces, când deficit de Noe,
Acum, că toată apa în aval e.
Sinceritatea-i cârpa desuetă,
Din garderoba tragicei mirese,
Ocnaşul se preface că regretă,
Când ruda victimei în faţă-i iese.
Se-ncurcă mercenarii de tot felul,
Să-ndreptăţească inocenţa noastră,
Slujind, cu lacrimi în priviri drapelul,
Sub culpă roşă-galbenă-albastră.
Alesul cel dintâi e-un drac de vază,
Venit aici pe-un val, de la catarge,
Nu mai uneşte, nu mai arbitrează,
Ci-ncaieră, azmute, minte, sparge.
Minciuna, după cum scria Vlahuţă,
Nici nu mai stă cu Regele la masă,
Ci îl invită, tandră şi drăguţă,
La un dineu intim, la ea acasă.
În fond, ne-a copleşit prea multul bine,
Că România noastră populară
E locul pricopselilor străine
Şi n-are loc de oameni şi de ţară.
Mai rafinaţi ca hoţii din pădure,
Fraudatorii epocii moderne
Pe ce furară umblă să-şi procure
Partide, parlamentare şi guverne.
Ce-a fost normal, în veci nu mai revine,
E răstignită firea omenească
Şi omul, despărţindu-se de sine,
Nici nu mai poate să se regăsească.
Parcă-a trecut prin toată lumea Nero,
Miroase-a ars înmugurirea verde,
Reînvăţăm să fim egali cu zero
Şi a învinge va-nsemna a pierde.
De-atâta timp nenorocit încoace,
Nici nu mai ştiu copiii să respire
Şi e-ntre viermi şi oameni bună pace
Şi între oameni numai despărţire.
Prăpăd. Marşarier. Sfârşit de eră.
Însângerat e drumul pân-la pâine
Prin focul unui iad care prosperă
Miros a fum ruinele de mâine.
7 mai 2008 Adrian Păunescu
09 mai 2008
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
Maestre ,si totusi in ac poezie excelenta nu gasesc steaua sperantei , intradevar azi e plina lumea,Romania in special, de coruptie, mizerie, cozi de topor, sarlatani, antipatrioti, nimicnici,.... dar totusi iubirea va triumfa, credinta in nemurirea neamului, speranta ca va straluci si pe strada noastra soarele intr-o zi, ca tot ce nu ne omoara ne intareste, ca vom fi iarasi ce-am fost poate chiar mai mult de atit,prin noi insine, sa lasam usa sperantei deschise!!
Frumoasa poezie. Frumus si util este si interviul din Jurnalul National. Chiar simteam nevoia unui astfel de articol, parca e prea mult PNL-PDL-PSD-etc in viata noastra. Adaptand o fraza de-a lui Gheorghe Vladutescu (profesorul de filosofie), "filosofia e buna la multe da nu la toate", cu siguranta se poate spune ca si politica e buna la multe, da nu la toate. Parca nu constientizam lucrul acesta si totul e politica in viata noastra (la TV, in media, in cultura, in sport). Felicitari domnule Paunescu si putere de munca, macar pentru inca vreo 50 de ani. (Mihai)
M.ANTONESCU spunea:
-fii bun,fii drept si recunoaste ca asupra tuturor certurilor,urilor noastre ,este nemurirea neamului romanesc,vesnicia lui,si acolo ar trebui sa ne intilnim intodeauna.
Si avea atita dreptate, este pt a doua oara sacrificat, dar cine mai are timp de eroi!!
Vezi, ne mai minte
iarăşi primăvara
ne mai iubim
în floarea de gutui
deşi pe pleoape
îmi arde
înserarea
mă sting
in vise
ca stea
a nimănui...
Si eu gindesc acelasi lucru frate, Ca tara e furata pin-la singe;
Eu simt ca mergem catre moarte
Si Romania noastra plinge, plinge
IULIANA.B-Tgv
la un concert al lui Goran Bregovic ,la Iasi au fost 25-30000 de spectatori,si toata lume s-a mirat!cand era cenaclul FLACARA 25-30000 mai ramaneau acasa!pe cand reinfiintarea acestui cenaclu care a propus numeroase talente care ulterior au devenit valori ale muzicii romanesti?multa sanatate!
Domnule Adrian Paunescu exista speranta.Suntem noi, absolventii facultatilor de stat, promotia 1982.
Am tacut pentru a ne apara copiii.Chimia nu este nici COMUNISTA,nici CAPITALISTA. Chimia inseamna VIATA SI MOARTE, PACE SI RAZBOI. In scoala romaneasca am invatat sa aparam VIATA SI PACEA.In timpul facultatii am facut armata 3 ani arma 52 pentru chimie pentru a impiedica sinteza SUBSTANTELOR TOXICE DE LUPTA in laboratoare si pentru a preveni consumul de droguri in randul tinerilor.Am fost prizoniera 11 ani in Institutul de Chimie Timisoara al Academiei Romane, desi fac parte din elita facultatilor de chimie promotia 1982 si am avut 3 academicieni profesori Maria Brezeanu, E.Segal, V.E.Sahini.Numai cine este parinte ma poate intelege. Mai am 79 de colegi despre care nu stiu nimic de 25 de ani. Intrebati-va ce ascund granturile Academiei Romane? Cu respect, Profesor+chimist+ofiter Cornelia Vodoiu.
Si cine circula pe strada,
Fiind cuprins de a sefiei febra
Umbland cu girofaruri sa se vada
Si curatand soseaua ca o grebla
Si cine recunoase propriul eu
Vorbind de sine chiar la general
N-a invatat probabil ce e bine
Si nici macar ce e fenomenal !
Si ar fi bine, chiar de e tarziu,
Sa-nvete de la cei mai tineri,
Ca dragostea de sine este ceva pustiu
Si-aduce pan' la urma batjocura de sine !
Sa nu mai criticam in stanga si in dreapta,
Sa ne privim si nasul si nevasta
Caci Dumnezeu e mare ! Si scurta este viata
Si nu va fi uitata, oricare ar fi fapta !
Si de-ar fi important, hai sa simtim ca facem,
Un bine, cat de mic, o strangere in brate,
Si nu tot la sotie, ci altuia strain
Caci binele vrea bine, iar binele-i divin !
Adrian Berbece
fzipCind traia d-l Profesor Pruteanu,aveam la dinsul pe site un colt intitulat cafeneaua politica unde puteai sa spui ce simti si ce crezi cu adevarat . E drept ca ne mai mustra cind faceam greseli gramaticale,dar nu ne suparam ,din contra, educatia e binevenita oricind, mai ales cestia ca noi care nu mai avem parte de scoala solida cum se facea in regimul trecut.Nu sintem totusi chiar asa de prosti sa credem ca regimul comunist a fost chiar asa de rau si antiuman cum ne intoxica astia de acum.
gg-pionier
„CĂPŞUNARUL” DIN SPANIA
ŞI MAMA SA
Viermişor, un tânăr vierme care-avea casa-n closet,
Se-ntorcea oftând acasă şi mergea încet, încet,
Fiindc-ai lui colegi de muncă l-au gonit şi-au râs de el
Că-i murdar şi are haine cu mirosuri fel de fel.
Nu respectă nicio lege : fură, bate, violează
Şi, în jur, pe unde trece, numai neplăceri crează
Cei mai mulţi, din cei cu care s-a luat astăzi la sfadă,
Au respectul pentru lege şi au casele-n livadă.
Toţi au hainele curate şi degajă, întradevăr,
Doar mirosuri foarte fine de cais, cireş sau măr.
Iar când a ajuns acasă, după ce i-a povestit
Mamei, cum au râs colegii şi ce rău el s-a simţit,
A-ntrebat de ce au casa chiar aici într-un closet
Şi de ce ei nu se mută în livadă sau făget ?
Mama-i spuse resemnată, aşezând o floare-n glastră:
−Ce să facem, dragul mamei, dacă asta-i ţara noastră?
48
Trimiteţi un comentariu